Bună dimineața,
În Lituania s-a prăbuşit un avion cargo al firmei germane de mesagerie DHL, în Marea Baltică au fost avariate două cabluri submarine de fibre optice şi în România un extremist de dreapta prorus câştigă surprinzător primul tur al alegerilor prezidenţiale. Sunt trei ştiri din această săptămână care au produs vâlvă.
Totuși, ce unește aceste trei evenimente aparent aleatorii? Ipoteza că fiecare dintre ele ar putea fi parte din ceea ce se numește un război hibrid, scrie Deutsche Welle.
*
Pe 28 noiembrie, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a precizat că, deși nu are atribuții legate de desfășurarea procesului electoral, a constatat că au existat atacuri cibernetice cu scopul de a influența corectitudinea procesului electoral.
„De asemenea, a fost confirmat faptul că, în actualul context de securitate regional și mai ales electoral, România, alături de alte state de pe Flancul Estic al NATO, a devenit o prioritate pentru acțiunile ostile ale unor actori statali și non-statali, în special Federația Rusă, existând din partea acesteia un interes în creștere pentru a influența agenda publică în societatea românească și coeziunea socială”, mai spunea comunicatul CSAT. (Președinția României)
Ne-am gândit să ne familiarizăm puțin cu noțiunea de atac/amenințare hibridă și să vedem ce înseamnă, cum se face și cum se contracarează un astfel de război.
Ce e o amenințare hibridă
Este un tip de conflict care combină tactici și mijloace convenționale și neconvenționale pentru a destabiliza și a slăbi un adversar. (Revista Intelligence/Serviciul Român de Informații)
Acum, există numeroase dezbateri pe definirea acestui termen, dar, în esență, cercetătorii și experții sunt de acord că amenințările hibride folosesc mijloace non-violente pentru a destabiliza țările țintă. (European Journal of International Security/Cambridge University Press, Vol 9, nr 4)
Termenul a devenit central în analiza strategică după conflictul din Ucraina din 2014, fiind considerat o metodă creativă de a exploata punctele slabe ale adversarului prin ambiguitate și negare plauzibilă.
Cum se face
O amenințare hibridă folosește o gamă largă de metode, care merg dincolo de confruntările militare clasice.
Vorbim aici deum mix de propagandă, atacuri cibernetice, manipularea informațiilor, sprijinirea mișcărilor separatiste sau folosirea forțelor paramilitare, toate în scopul de a evita un răspuns direct sau o escaladare formală.
O altă caracteristică a unui atac hibrid este evitarea răspunderii directe: adesea, atacatorii încearcă să mascheze implicarea, fie folosind grupuri proxy, fie prin intermediul unor operațiuni sub acoperire. (NATO Review)
Un exemplu clasic de atac hibrid este anexarea Crimeei de către Rusia, în 2014.
Cercetătorii au arătat, ulterior, multiplele componente ale războiului hibrid, utilizate simultan pentru a destabiliza Ucraina și a obține controlul asupra peninsulei Crimeea, fără o confruntare militară directă, care să implice declararea de facto a războiului. (European Journal of International Security/ Cambridge University Press, Vol 8, nr 2)
Am extras din cercetarea citată desfășurarea acestui atac:
Forțe paramilitare neidentificabile, adică apariția celebrilor „omuleți verzi” - aceștia erau, de fapt, soldați fără însemne naționale, dar despre care s-a demonstrat ulterior că aparțineau Rusiei. Au ocupat infrastructura critică și punctele strategice din Crimeea. (Europa Liberă)
Faptul că erau „nemarcați” a permis Rusiei să nege inițial implicarea directă, creând ambiguitate. În societate, ea se reflectă ca un sentiment de teamă față de ceva incert și greu de explicat.
Propagandă și dezinformare: Mass-media rusă a diseminat masiv minciuni și materiale dezinformative care justificau intervenția ca fiind „pentru protecția etnicilor ruși” și „răspuns la fascismul din Ucraina”. Asta a subminat moralul ucrainenilor și a câștigat sprijin internațional limitat pentru acțiunile Rusiei.
Atacuri cibernetice: În timpul și înaintea intervenției, infrastructura cibernetică ucraineană a fost vizată de atacuri menite să compromită comunicațiile guvernamentale și să creeze haos. (The US Army War College Quarterly/Volumul 51, Numărul 11, USAWC Press)
Sprijin pentru separatiști: Rusia a oferit susținere logistică și armament grupurilor pro-ruse din estul Ucrainei, escaladând conflictul în regiune.
Care a fost rezultatul?
Crimeea a fost anexată rapid, iar Rusia și-a consolidat controlul asupra peninsulei printr-un „referendum” nerecunoscut internațional.
Ucraina și aliații săi au fost destabilizați pe termen lung, iar conflictul din Donbas, întreținut de Rusia, este un alt exemplu al tacticilor hibride
Ne putem apăra de atacurile hibride?
Da, doar că avem nevoie să știm că există și cum arată. Și apoi, avem nevoie de o strategie bine coordonată, care să cuprindă instituțiile statului, societatea civilă, actorii economici.
De pildă, Canada are o strategie pentru asta. (Canada Department of National Defence, ‘Strong, secure, engaged: Canada’s defence policy’ 2017)
…sau Germania, la fel. (Federal Government of Germany, ‘White Paper 2016: On German security policy and the future of the Bundeswehr’ 2016)
O componentă esențială în contracarare este antrenarea societății - acea reziliență de care auzim uneori discutându-se în emisiuni TV. Un studiu International Affairs/Oxford Academic (Volumul 100, Numărul 4) arată că un astfel de program se poate obține combinând mai mulți factori.
Unul din ei este definit prin programe de educație care să ajute publicul să recunoască știrile false și să evalueze sursele de informație. Ele trebuie însoțite de programe de monitorizare a conținutului fals și conspirațiilor, și demontarea acestora. În fine, e de ajutor și parteneriatul cu rețelele sociale, pentru a marca acest conținut ca fiind fals. O altă componentă implică exerciții militare.
Dar toate măsurile astea, pentru a avea efect, trebuie gândite în paralel cu alte acțiuni care implică societatea în înțelegerea acestui tip de atac.
Okay, mă cam sperie toate chestiile astea și nu știu eu ce aș putea să fac…
E firesc :)
Suntem copleșiți de informații din toate direcțiile, care se succedă rapid și aproape că nu mai avem timp să le evaluăm. În plus, unii dintre noi simțim frică - și ea seamănă, poate, cu ce simțeam toți în primele zile de lockdown din 2020. Sau la debutul războiului din Ucraina.
M-am gândit să reiau aici un mesaj pe care l-am postat atunci pe pagina Misreport.
Ce putem face noi să nu ajutăm un agresor iresponsabil?
⚡ Să nu-i amplificăm mesajele.
⚡ Să avem grijă de atenția noastră și să nu reacționăm emoțional. Un share mai puțin și o reacție în minus încetinesc amplificarea unei povești. Nu pare mult, dar asta putem face.
⚡ Să verificăm dacă nu cumva „informația” pe care o trimitem și altora e, de fapt, o confirmare a propriilor păreri.
⚡ Să înțelegem că platformele sociale nu funcționează ca o oglindă a societății - cum poate ne imaginăm - ci ca un amplificator pentru diverse voci. Și ceea ce alege să amplifice un algoritm pe care nu îl cunoaștem nu este și nu reflectă opinia publică majoritară.
⚡ Să ne exersăm discernământul și umanitatea, deopotrivă. Și să votăm.
Și dacă inevitabil ajungeți la certuri cu familia sau prietenii, din cauza dezinformărilor pe care le vedeți la unii dintre candidați, mai pun aici încă o dată materialul ăsta din Scena9 cu niște tips & tricks despre cum să traversăm împreună aceste discuții complicate.