„În Springfield, mănâncă câinii. Oamenii care au venit acolo, mănâncă pisicile. Mănâncă – mănâncă animalele de companie ale oamenilor care locuiesc acolo.”Afirmația - care a făcut până acum înconjurul planetei, sub formă de meme sau cântecele amuzante - îi aparține lui Donald Trump, candidat la alegerile prezidențiale din SUA, care a lansat această acuzație la dezbaterea live dintre candidatul republican și Kamala Harris, candidatul democraților.
Ce citesc prin newsletter este deja prin cărți, deja vu, a se citi Jean Noel Kapferer, "Zvonurile". Editată în limba română prin anii 1990, conține mai multe exemple de zvonuri de-a lungul istoriei. Ce este nou, este amploarea fantastică creată de social media, iar aceast amploare, oricât reglementare s-ar impune, nu ar da rezultate. Zvonistica este mecanismul facerii de bani al marilor companii de social media. Și al obținerii puterii de către unii care cred că reîntoarcerea la sferele de influență multipolare ar fi un lucru bun. Adică revenirea la lumea de acum 100-200 de ani. Este un poker, așa cum îl joacă ungurii, de exemplu. O cacealma. Din fericire, nu se va întâmpla așa curând această reîntoarcere în trecut.
Cineva, odată, dar nu demult, cita pe un anume talking head de la un post TV care susținea un punct de vedere ca fiind faptă, o certitudine. Am fost de părere că este posibil ca acea persoană să mintă, că poate are un interes personal. Replica a fost că nu se poate, cum adică să spună cineva minciuni pe post? Păi ce, nu sunt verificate, am fost contracart? Ei nu, i-am spus, se poate spune orice. Și să fie o diversiune, o minciună. Aceasta este noua minunată lume. Fără vreo pastilă albastră sau roșie.
Elita invizibilă, nu este chiar invizibilă. Impropriu teoretizat. Mi-am dat seama la un moment tot văzând rubrica permanentă "Statul paralel" la România TV (parcă), că toate acele aceleași "talking heads" (cum sunt numite în occident), care pretind prin vehicularea de opinii ca fiind fapte certe, care pretind deci că demască statul paralel, de fapt ei și ele înșiși (și în însele) au devenit un stat major de stat paralel. Ei și ele sunt statul paralel. Pentru că este un pool de indivizi neales de nimeni, necenzurabili, mereu aceiași, desfășurând constant campanii pe orice subiect (pricepuți și pricepute la orice), campanii de influență. Un stat în stat.
Recunosc că nu mai consum știri de vreo 5 săptămâni, mă feresc în mod activ. Fie ele naționale, europene, internaționale. De-abia, de-abia m-au atins câte unele. Dar raportat la volum probabil din afara sferei mele, este vorba de hit-uri minore ca volum.
"Merci, Becaud!". Recomand să ne reînsușim mijloacele de comunicare, să revenim la owned media. Am renunțat de câțiva ani la Facebook, Instagram, Whatsapp, Linkedin, pierdere de timp. Nu înțeleg cum oamenii de bună credință acceptă să se folosească de ele.
Ce citesc prin newsletter este deja prin cărți, deja vu, a se citi Jean Noel Kapferer, "Zvonurile". Editată în limba română prin anii 1990, conține mai multe exemple de zvonuri de-a lungul istoriei. Ce este nou, este amploarea fantastică creată de social media, iar aceast amploare, oricât reglementare s-ar impune, nu ar da rezultate. Zvonistica este mecanismul facerii de bani al marilor companii de social media. Și al obținerii puterii de către unii care cred că reîntoarcerea la sferele de influență multipolare ar fi un lucru bun. Adică revenirea la lumea de acum 100-200 de ani. Este un poker, așa cum îl joacă ungurii, de exemplu. O cacealma. Din fericire, nu se va întâmpla așa curând această reîntoarcere în trecut.
Cineva, odată, dar nu demult, cita pe un anume talking head de la un post TV care susținea un punct de vedere ca fiind faptă, o certitudine. Am fost de părere că este posibil ca acea persoană să mintă, că poate are un interes personal. Replica a fost că nu se poate, cum adică să spună cineva minciuni pe post? Păi ce, nu sunt verificate, am fost contracart? Ei nu, i-am spus, se poate spune orice. Și să fie o diversiune, o minciună. Aceasta este noua minunată lume. Fără vreo pastilă albastră sau roșie.
Elita invizibilă, nu este chiar invizibilă. Impropriu teoretizat. Mi-am dat seama la un moment tot văzând rubrica permanentă "Statul paralel" la România TV (parcă), că toate acele aceleași "talking heads" (cum sunt numite în occident), care pretind prin vehicularea de opinii ca fiind fapte certe, care pretind deci că demască statul paralel, de fapt ei și ele înșiși (și în însele) au devenit un stat major de stat paralel. Ei și ele sunt statul paralel. Pentru că este un pool de indivizi neales de nimeni, necenzurabili, mereu aceiași, desfășurând constant campanii pe orice subiect (pricepuți și pricepute la orice), campanii de influență. Un stat în stat.
Recunosc că nu mai consum știri de vreo 5 săptămâni, mă feresc în mod activ. Fie ele naționale, europene, internaționale. De-abia, de-abia m-au atins câte unele. Dar raportat la volum probabil din afara sferei mele, este vorba de hit-uri minore ca volum.
"Merci, Becaud!". Recomand să ne reînsușim mijloacele de comunicare, să revenim la owned media. Am renunțat de câțiva ani la Facebook, Instagram, Whatsapp, Linkedin, pierdere de timp. Nu înțeleg cum oamenii de bună credință acceptă să se folosească de ele.